Liber la lectură în parc

Începând din 8 iulie, până pe 31 august, editura Litera transformă parcurile din București în biblioteci în aer liber.

În această vară Litera oferă tuturor împătimiților de lectură posibilitatea de a citi și răsfoi peste 100 de cărți din oferta sa editorială: povești cu eroi și zâne sau cărți de neuitat ale copilăriei pentru cei mici, ficțiune, istorie, cărți practice și de divertisment pentru cei mari.

ParculDeCarte-Litera_onlineÎn parcurile Cișmigiu, Alexandru Ioan Cuza și Tineretului vor fi amenajate biblioteci de unde cititorii pot împrumuta, pe parcursul unei zile, orice carte își doresc. Volumele pe care le veți regăsi în biblioteci fac parte din colecțiile consacrate ale Editurii Litera: Bestseller, Premium, Thriller, Nobel, seria de autor Alice Munro – câștigătoarea premiului Nobel pentru Literatură în anul 2013, Sănătate și nutriție, Biblioteca pentru toți copiii, Disney, Disney English, Marvel, Tom și Jerry.

Bibliotecile Litera se află în:

  • Parcul Cișmigiu: intrarea de la Conservator, lângă restaurantul La bibliotecă;
  • Parcul Tineretului: Parcul Lumea Copiilor, Grădina Valorilor Românești, cu ajutorul Fundației Dan Voiculescu
  • Parcul Alexandru Ioan Cuza (IOR sau Titan): intrarea Liviu Rebreanu

Bibliotecile în aer liber fac parte din campania de încurajare a cititului pe care Editura Litera o susține cu ocazia împlinirii a 25 ani de existență.

Infertilitate și FIV

Astăzi, mai mult ca oricând, de la fertilitate la infertilitate este doar un  pas. Stresul, poluarea şi stilul de viaţă epuizant îşi pun amprenta asupra sănătăţii şi mai ales a psihicului, iar  ignoranţa şi lipsa simptomelor în timp real transformă infertilitatea în inamicul tăcut care adeseori  este  descoperit când nu mai este nimic de făcut.

Trăim niște vremuri care ne permit să ne informăm, există specialiști, persoane gata oricând să sară în ajutor și să sprijine mame, familii pentru a aduce pe lume un copil sănătos de care să se poate bucura aceștia.

Și chiar dacă nu ne dorim în acest moment un copil, eu de exemplu nu vreau acum, trebuie să încercăm să urmărim ce ne afectează, de ce ne afectează și cum putem trata. Pentru că putem ajunge la 35-40 de ani,  nefericite, cu dorința arzândă în noi cum că ne-am dori să auzi și noi un mama prin parc și să ne fie adresat nouă. De ce să ne facem griji de pe acum, dar chiar și mai devreme? Sunt foarte multe exemple care indică fete/femei care au ajuns la menopauză de pe la 22-23 de ani sau nu pot avea copii sau au diverse afecțiuni.

Academia de FIVTrebuie să ne informăm și asta am făcut și eu participând la un curs introductiv în ceea ce înseamnă sănătatea reproductivă, infertilitate și fertilizare in vitro, la Columna Medical Center. Am fost unul dintre primii absolvenți ai Academiei de FIV, am făcut cunoștință cu cei mai buni medici din domeniu, am aflat povești, am rezolvat niște dileme și m-am și îngrozit, organismul nostru ne poate face surprize nefericite atunci când vrea el dacă noi nu-i dăm atenție.

La acest capitol este important să știm clar ce este infertilitatea, ce o cauzează și ce putem face cât mai repede să rezolvăm această problemă, dacă o avem,

Infertilitatea reprezintă incapacitatea unui cuplu de a avea un copil, după un an de activitate sexuală regulată, neprotejată. Parlamentul European, într-o rezoluţie din 2008, constată ca “infertilitatea este o boala recunoscută de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care poate avea efecte grave, cum ar fi depresia. TREBUIE reținut faptul că în România statul nu sprijină sub nicio formă problemele legate de infertilitate.

Monica DascalescuViciile, precum tabacul, alcoolul sau drogurile sunt factori care influențează capacitatea de concepere atât la femei cât și la bărbați, cauzând daune pe termen lung.

Aşa cum o multitudine de cauze pot influenţa fertilitatea, tratamentul infertilităţii este extrem de diversificat şi presupune o colaborare strânsă interdisciplinară: ginecologi, embriologi, urologi, endocrinologi, hematologi, psihologi etc.

În linii mari, tratamentul infertilităţii constă în intervenţii medicamentoase, chirurgicale şi tehnici de reproducere umană asistată precum: inseminare intrauterină şi fertilizare in vitro.

Nu există un tratament universal valabil, fiecărui cuplu fiindu-i recomandate tratamente individualizate în funcţie de patologia implicată.

Fertilizarea In Vitro reprezintă obţinerea embrionului în laborator şi transferul acestuia în uterul mamei. Nu reprezintă un procedeu de injectare de otravă, hormoni dăunători corpului uman sau ce mai spun alte mituri. Este o soluție la care au apelat mulți părinți aproape disperați de dorința de a avea copii. Aceasta este de mai multe tipuri.

  • FIV standard – obţinerea embrionilor se face prin punerea în contact a ovocitelor partenerei (extrase anterior prin puncţie ghidată ecografic) cu un număr determinat de spermatozoizi ai partenerului. Atunci când acest număr nu poate fi obţinut prin tehnicile de preparare a spermei, se apelează la ICSI.
  • ICSI (injecţia intracitoplasmatică a spermatozoidului)  – obţinerea embrionilor se face prin injecţia unui spermatozoid selectat al partenerului în ovocitul femeii.
  • Diagnosticul de preimplantare PGD – Preimplantation Genetic Diagnosis, se recomandă cuplurilor cu boli genetice în antecedente sau care au întampinat probleme în a obţine sau a păstra o sarcină.
  • Screeningul genetic de preimplantare PGS – Preimplantation Genetic Screening,  se recomandă în vederea depistării aneuploidiilor, adică modificările de număr şi structură ale cromozomilor la nivel embrionar.

Trebuie să ne informăm, să ne facem analizele, să fim deschiși la evoluția în bine a societății noastre. Pentru mai multe informații nu ezitați să parcurgeți informațiile de pe www.academiadefiv.ro  . Nu facem un bine altor persoane, ci nouă :)

Desen în cuvinte

Am niște ani și totuși sunt un copil. Dau dovadă de o naivitate exagerată. Nu prea am încredere în mine și de cele mai multe ori simt nevoia să-mi justific acțiunile. 

1959507_10203329157058759_334039328_nAm momente în care mă bucur din nimicuri – că nu bate vântul afară sau când primesc o poză cu o clădire simpatică. Țin mult la câțiva oameni și-i apăr cu toată forța mea. Tot din dorința de a-i proteja îi și fac să sufere.

Sunt răsfățată. Judec aspru și sunt impulsivă, țin capul plecat prea mult sau când nu trebuie. 

Mă apropii de persoanele care au licărirea necesară în ochi. Exagerez câteodată și-mi place spectacolul. 

Pot părea rece și insensibilă. Dar nu sunt nici când trebuie.

Nu port ranchiună. Și ghinionul meu, nu știu să mint.

Sunt zile în care mă simt foarte urâtă și nu vreau să mă uit în oglindă. Am și zile când știu că sunt adorabilă.

Pot fi libertină. Pot să nu mă atașez, dar de fapt chiar îmi doresc pe cineva pe care să-l plac mult și el să mă placă la fel de mult. Nu-mi place că a devenit o rușine să spui că-ți dorești asta.

M-am săturat de expresia – “ce-i al tău e pus deoparte” la fel de tare pe cât nu suport clișeele – “o să fie bine într-o zi”. Hai cu sinceritatea brutală, e mai sănătoasă.

Am momente când mă simt atât de singură încât mi se pare că ziua de mâine n-o să mai vină niciodată. Fix în acest moment îmi doresc să trăiesc o scenă dintr-un film și tipu’ de care-mi place să vină la mine cu o cafea mare cu lapte. :D

De fapt, visez mult și cu ochii deschiși, însă știu sigur că niciodată lucrurile nu se întâmplă cum îmi imaginez sau doresc. Știu foarte bine ce trebuie să fac și ce nu, dar tot o dau în bară și apoi îmi pare rău.

Nu am regrete mari, dar am. Urăsc când nu-mi ascult instinctele – mereu se întâmplă ceva urât după.

Nu-mi plac oamenii care fac rău intenționat, dar cumva ajung prin preajma lor. 

Nu-mi place să fiu criticată și accept foarte greu observațiile. Am momente când devin isterică și clipe când sunt atat de nervoasă încât aș fi în stare să mă bat cu oricine. Mă calmez repede.

Dau nume obiectelor.

Sunt sensibilă și emotivă. Logic îmi dau seama de multe, practic, uneori, mă comport ca și cum n-aș înțelege nimic.

Nu-mi plac oamenii aroganți și superficiali, dar tot încerc un timp să văd dacă au și o latură profundă.

Știu să ascult și nu pot dormi dacă sunt certată cu un prieten. 

Mă consider un om bun, la bază. Mă agit din nimicuri și mă consum exagerat de tare.

Sunt gălăgioasă, agasantă și enervant de curioasă. Pun un miliard de întrebări. Analizez prea mult ce e simplu de înțeles. De multe ori exagerez cu vorbitul.

Nu am respect pentru ipocriți. Nu-mi place să fiu refuzată.

Am mulți oameni faini în jurul meu și în mare parte cred că îi merit :D

Aventura Mamaliga Warriors

Tot analizând lucruri din jurul meu, oameni, fapte, am ajuns la concluzia că ne este destul de greu să facem lucruri ieșite din comun. Stăm în ciclicitatea faptelor și aproape intrăm într-un circuit din care nu ieșim. De aventuri, de necunoscut nu prea discutăm. Trebuie să avem un plan de respectat: job, activități casnice, o bere cu prietenii la sfârșit de săptămână, pentru că na, nu ne putem obosi în timpul săptămânii, un concediu bine planificat, o vizită la părinți și poate un week-end două la mare sau la munte pe care ajungem să-l regretăm pentru că oricum ne-a obosit.

1797598_10203779551598341_2005774521042893727_n

Dar sunt și oameni care rup aceste bariere, care-și doresc mai mult, aventură, care vor să cunoască lumea și, norocul meu, am cunoscut astfel de modele care mă fac să renunț la planuri de alea pe 10 ani cu o casă, mașină, stabilitatea de aia d pe vremuri: Dăscălescu a plecat prin lume făcând autostopul și fără prea mulți bani la el, alți patru prieteni au plecat cu pluta pe Mureș, iar acum Mamaliga Warriors vor pleca în raliul Mongoliei. Adică în perioada 20 iulie-30 august își vor învinge frici, vor lua cunoștință cu noi culturi, vor întâlni tot felul de oameni și vor vedea o gramadă de minunății ale lumii.

E un drum destul de greu, dar băieții nu se tem, sunt moldoveni adevărați și care nu cred că au ales să se înscrie în acest raliu doar pentru destinația finală. Este mai mult de atât, pe lângă descoperirea noilor lumi, ei vor învăța cu siguranță multe lucruri legate de supraviețuire, lucru în echipă, încropirea unor planuri de ultim minut pentru depășirea unor situații limită. Oricât de frumos ar fi planul și peisajele și gândul la pozele care vor ieși după aceste săptămâni (vreo 6), trebuie menționat și cuvântul supraviețuire. Nu vor străbate doar țări civilizate, cu vorbitori de limbă engleză, dar vor reuși, am foarte mare încredere în ei și în căluțul lor, Suzuki-ul galben simpatic echipat de aventură.

10402605_10203908463341054_4950011196905069141_n

Băieții ăștia patru: Mihai-navigatorul, Oleg-șoferul navigatorului, Igor-imortalizatorul și Radu-cheia sol, merită urmăriți și susținuți, atât moral, prin comentarii și like-uri, cât și financiar. Au nevoie de sprijin financiar pentru cele două familii pe care ei și-au propus să le ajute : una din Repub­lica Moldova (familia Ter­tiuc) și alta din Româ­nia (familia Chis), dar și pentru a rezista ei în caz de li se va face cumva, așa din întâmplare, foame, sete. :D

Prea multe despre ei nu vreau să mai zic, ci vă invit să-i urmăriți pe pagina lor de facebook sau  pe site până la plecare, pentru că tot vor avea activități cu răsunet și cu sunet(concerte), dar mai ales în perioada 20 iulie-30 august.

Sunt primii mei prieteni care vor pleca în expediție și cărora nu le voi cere niciun suvenir, ci doar să se bucure de fiecare chestie pe care o vor întâlni în cale, de fiecare experiență și să întoarcă cu bine și cu multe povești! Voi mai scrie despre ei, căci mi-s tare dragi! :D

Mai mult, dar cât?!

Eu am permis de conducere de aproape 9 ani și chiar am condus și-mi place și am și învățat chestii legate de mașină: știu să fac o pană, să schimb lichidul de parbriz și mai știu și să alimentez (de-a râsu plânsu, asta mi-a fost cel mai greu să învăț, de frică să nu gafez, să contribui la vreo explozie).

În toți anii ăștia ai mei de condus am avut o problemă, și anume, viteza. Nu funcționăm împreună. Prefer mereu să plec mai devreme sau să întârzii, dar mi-e frică de viteză, de o secundă de neatenție, vreau să ajung întreagă la destinație, eu și cei care sunt cu mine. De fapt, și atunci când sunt singură, tot nu accelerez prea tare.

Însă ieri, am descoperit cum stă treaba cu viteza, nu știu dacă este același lucru, dar eu am simțit-o prin aceeași categorie. Am fost invitată la karting, la AMCKART, în cadrul săptămânii Mai Mult, la AFI Palace Cotroceni. Am fost singura fată lângă alți 6 băieți, nu m-am speriat de acest aspect. Am simțit gustul vitezei, puterea ce o simțeam în timpul cursei e diferită, dar tot exista teama că mă pot lovi și uite-așa am ajuns să pierd. Și domnul de la karting îmi tot repeta: mai mult cu accelerația, mai drept și mai sigur. Nu există așa ceva la mine. sunt mulțumtă de fapt că mi-am clarificat ideea că eu și viteza nu avem nicio treabă în comun. :D

Dar timpul petrecut la karting e minunat, recomand și pentru convingeri, dar și-n general.

DSC_9289

P.S: Săptămâna Mai mult este pe sfârșite, dar mai aveți timp până mâine să vă bucurați de oferte speciale pentru toţi vizitatorii mall-ului şi care încheie într-un mod festiv campania Luna lui MAI Mult. Zonele de răsfăţ pentru doamne, spaţiile de gaming pentru bărbaţi şi vacanţa în Grecia pentru o familie norocoasă sunt doar câteva dintre surprizele pregătite celor care trec pragul centrului comercial.

Pentru mai multe  informaţii despre noutăţile din AFI Palace Cotroceni puteţi accesa pagina de web www.aficotroceni.ro sau pagina oficială de Facebook AFI Palace Cotroceni.

Projobs, pentru un viitor mai bun

În tot mai multe zone din țara noastră problema majoră a locuitorilor, preponderent a tinerilor a devenit lipsa unui loc de muncă. Dacă părinții nu au un loc de muncă, copiii n-au posibilități să ajungă la școală și devin noi șomeri ai țării, înlocuindu-și părinții la capitolul statut profesional.

Nu este tocmai un schimb bun, ba chiar deloc și trebuie să se evite extinderea acestui fenomen, până la estomparea lui prin crearea de noi locuri de muncă.

Totul pornește de la studii, puțină pregătire, acomodare cu mediul și lansare în câmpul muncii. Asta face ProJobs – Ieri simplu asistat, mâine sigur angajat, proiect lansat miercuri, 28 mai, la Hotel Continental, de către Fundația Centrul Român pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii” – CRIMM.

Conferinta lansare ProJobs Grand Hotel Continental 28 mai 1

Proiectul se adresează șomerilor cu vârsta între 16 și 64 de ani și are ca principal scop dezvoltarea de competențe specifice în rândul persoanelor în căutarea unui loc de muncă, dar și reducerea șomajului, inclusiv a șomajului de lungă durată. Astfel, 600 de șomeri din regiunile București-Ilfov, Sud-Muntenia, Sud-Est, Centru și Sud-Vest Oltenia vor beneficia gratuit de cursuri de formare acreditate în domeniile: limba engleză și TIC – tehnologia informației și comunicării, asistent manager și agent vânzări. În plus, după finalizarea cursurilor, cei 600 de șomeri vor beneficia, tot gratuit, de servicii de tip Job Club pentru reintegrarea lor pe piața muncii: consultanță personalizată și sesiuni de dezvoltare asistată.

Dan Bâcleșanu Coordonator proiect _Fundația CRIMM„Șomajul reprezintă, în opinia Fundației CRIMM, un fenomen social care trebuie abordat în mod individualizat. Pentru a răspunde în mod direct nevoilor persoanelor în căutarea unui loc de muncă, am construit un pachet de servicii care să-i ajute în mod real pe oameni să-și găsească un loc de muncă, pe măsura experienței și a cunoștințelor fiecăruia. Pornind de la cele mai căutate cerințe pe piața forței de muncă, am combinat cursurile de formare care să asigure profesioniști în aceste domenii cu o serie de servicii care să-i ajute să depășească probleme personale care apar ca urmare a inactivității pe o perioadă mai lungă de timp: lipsa încrederii în capacitățile profesionale, dificultăți în elaborarea unui CV care să reflecte abilitățile dobândite, lipsa capacității de adaptare la un mediu de lucru nou.” (Dan Bâcleșanu, Coordonator de proiect ProJobs)

Încurajez pe toată lumea își caută un loc de muncă și care face parte din grupul țintă al proiectului să nu ezite să se înscrie. Trebuie să profităm în viața asta de fiecare oportunitate ce ni se oferă, avem de câștigat.

Mai multe detalii privind proiectul puteți găsi accesând : www.projobsclub.ro.

Bula nepăsării

Trăim într-o lume foarte tristă, zic eu. Sau poate oamenii o întristează. Trăim într-o lume în care oamenii uită. Uneori. Sau se fac că uită, de cele mai multe ori. Trăim într-o lume în care oamenilor nu le pasă. Sau se fac că nu le pasă. Deseori. Trăim într-o lume în care oamenii spun ușor ”Nu doare”. Uneori. Sau se fac că nu simt că doare. Fals? Nu. Ciudat? Oarecum. Real? Mereu.

tumblr_mvhxcyPjRw1sk6qbto1_500

Urăsc indiferența oamenilor atunci când se prefac că le pasă și zâmbesc ironic atunci când sunt lângă tine doar când le e și lor bine. Mă doare falsitatea cu care zâmbim şi spunem “da, te ajut” şi apoi pe la spate ne strâmbăm.

Uităm să comunicăm, să spunem ce ne deranjează şi tot mai mult preferăm să fim singuri. Ne rănesc majoritatea şi la rândul nostru îi rănim pe alţii,pentru că aşa suntem obişnuiţi. Nu mai cerem când vrem ceva, ci ne servim direct.

Nu mai atenționăm când vrem să lovim şi o facem direct şi apoi mai şi plecăm. Urăsc faptul că am ajuns să ne urâm între noi, să nu ne mai vorbim, şi nici măcar să nu ne mai dorim fericirea celui de lângă noi.

Suntem egoişti şi ne pierdem într-o realitate crudă luăm în râs pe cel de lângă noi şi dacă ceva nu ne convine, ne bosumflăm şi întoarcem spatele. Uităm să spunem “te rog”, uităm să mulţumim şi aşteptăm că cei din jur să ne înţeleagă şi să fie la dispoziţia noastră.

Ne pierdem o parte din raţiunea de a fi oameni şi ne transformăm în roboţi care doar produc şi vând, de la sentimente până la bunuri. Suntem mai nervoşi pe zi ce trece şi ajungem să vorbim doar prin ţipete.

Falsul a devenit un instrument la modă, într-o societate lipsită de repere valorice reale.

Săptămâna campionilor e ALTFEL

Între 7 şi 12 aprilie, AFI Palace Cotroceni a fost gazda „Săptămânii campionilor”, o serie de întâlniri între campionii sportivi ai României şi copiii prezenţi în centru comercial. Acţiunea organizată de AFI Palace Cotroceni şi CSA Steaua Bucureşti în cadrul “Săptămânii Altfel” i-a adus în faţa elevilor pe Camelia Potec, Virgil Stănescu, Sandra Izbaşa, Alina Dumitru, Vasile Stângă şi Ana-Maria Brânză.

Timp de şase zile, campionii au făcut cunoştintă cu copiii, au răspuns la sutele de întrebări primite din partea lor şi au împărţit autografe. În plus, ei au făcut mai multe demonstraţii sportive, oferind posibilitatea copiilor de a experimenta sportul zilei şi de a câştiga premiile puse

Pe 7 aprilie, Camelia Potec, campioana olimpică la înot, a discutat şi a făcut zeci de poze cu copiii din AFI Palace Cotroceni.

În ziua următoare, Virgil Stănescu, preşedintele şi căpitanul echipei de baschet Steaua, a jucat mai multe meciuri cu cei prezenţi şi le-a vorbit despre ambiţie şi performanţă.

Pe 9 aprilie, Sandra Izbaşa, dublă campioană olimpică la gimnastică, i-a cucerit pe copii prin prezenţa ei, iar Alina Dumitru, campioană olimpică la judo, i-a uimit pe cei mici prin demonstraţii de judo.

Vineri, Vasile Stângă, golgheterul campionatului mondial de handbal din Spania (1982), a asistat la meciurile de handbal şi a oferit sfaturi inspiraţionale celor prezenţi.

Sâmbătă, Ana-Maria Brânză, dublă campioană mondială la scrimă, a încheiat seria de întâlniri din AFI Palace Cotroceni invitându-i pe copiii şi tinerii curajoşi să se dueleze cu Ziua de sâmbătă a fost completată de o acţiune inedită a Cercetaşilor României. În cadrul celei de–a IX-a ediţii a Bucureşti Quest, 175 de cercetaşi au realizat pe platforma exterioară de la Intrarea Far un flashmob. Având ca fundal sonor imnul creat special de Marius Moga, tinerii au recreat simbolul cercetăşiei, floarea de crin, cu ajutorul unor cartoane colorate cu mesaje pozitive. Bucureşti Quest este proiectul Cercetaşilor României prin care şi-au propus să schimbe percepţia negativă a tinerilor asupra Bucureştiul.

curaj zero

În toată viața asta a mea de aproape 27 de ani (iai, ce cifră mare, dar despre asta voi scrie în altă postare) am cunoscut tot felul de oameni, am auzit nenumărate povești, m-am implicat, am făcut tot ce mi-a stat în putință pentru cei din jurul meu.

1000039_10201341661292607_2084131850_nDar pentru mine n-am învățat să fac nimic. Adică na, am învățat să vorbesc, să merg, să scriu, să citesc, chestii de astea elementare :)) Dar n-am reușit să-nvăț să-mi cer drepturile, să zic franc atunci când îmi place ceva, să zic unui băiat în față: Bă, tu-mi ești simpatic, hai să bem și-o cafea împreună. Nu. N-am făcut asta niciodată în ăștia aproape 27 de ani.

Nu cred că exagerez, e chiar frustrant. Încurajez tot felul de demersuri, decizii, fapte, susțin, dar pentru mine pace. N-am avut curajul să nu mă uit înapoi și să plec din țara asta, măcar temporar, atunci când am avut posibilitatea. Dar mi-am susținut prietenii să plece cu burse, să meargă în țări străine.

Mi-am construit mereu locușorul meu, călduț și acolo am prins rădăcini. Poate doar când am decis să mă mut la București am avut puțin curaj și am luat o decizie pentu mine, și atunci forțată de împrejurări.

Deci da, este vorba de curaj. Îm lipsește curajul în ceea ce mă privește pe mine. Sunt lașă, cred. Și mi-aș dori cumva, cândva, cât de curând să remediez această situație.

A mai fost o Roxana

E tare ciudat când dai peste lucruri care seamănă cu cele din viața ta, când cunoști oameni asemănători ție, cu trăsături sau date identice cu ale tale.

Ca-n fiecare seară, colindam și-aseară stăzile Bucureștiului în drumul meu spre casă. Deodată, un bătrânel mi-a făcut din mână de pe trotuar și mi-a arătat spre ceas. Am pus frână și m-am oprit.

- E 11 și 5.

download (2)- Ce târziu! E liniștită seara, să știi tu, frumoasă domnișoară. Dacă nu-ndrăznesc prea mult, îmi poți spune cum te numești?

- Ăăă, Roxana.

- Ca pe nevastă-mea, Domnu s-o aibă-n pace. Ptii ce femeie a mai fost. Roxană, am iubit-o cum n-a iubit nimeni niciodată pe cineva, iar ea, ea era, de-o sensibilitate rară, un rac prin esență, cu drag de casă, nebună cu curățenia, blândă, dar destul de ageră și prietenoasă, dar cu o gurăă. Aoleu de intra careva în gura ei, era vai și amar.

- Rac ați zis?

- Da da, era născută de ziua lu Sân Petru, pe 29 iunie, dacă le-aveți cu sfinții. Vorbea mult, dar așa de dor mi-e de glasul ei. Nu prea m-ntristez, nu-i plăcea, era mereu veselă, săraca, și-nainte să moară tot zâmbăreață a fost.

- Știți, și eu sunt născută tot pe 29 iunie.

[zâmbește larg]

- A, da, și. vă regăsiți în descrierea mea?

- Destul de mult.

- Vom mai vorbi dacă mai vreți, dar acum mergeți liniștită. Să fii veselă Roxană, și sănătoasă!

Nu m-a binedispus această întâlnire, nu m-a bucurat, poate doar m-a întristat. A mai fost o Roxana…