Frați, cu și de Florin Piersic jr.

Piesele de teatru reușesc să transmită, de cele mai multe ori, povești ale diverșilor scriitori, trecute prin filtrul regizorului, dirijate și atent supravegheate de acesta în colaborare cu scenaristul. Și pentru ca acestea să fie un real succes când sunt prezentate publicului, cu șir prelungit de aplauze, este nevoie de actori potriviți, talentați și dedicați, de un decor adecvat poveștii, de costume, de multe ore de muncă, săptămâni întregi. 

Frați, piesa care aparține dramaturgului american Dave Williams, tradusă de Florin Piersic jr., regizată și jucată de acesta spune o poveste a relațiilor reale dintre oameni, dintre frați, imprevizibile, complicate pe alocuri, așa cum le experimentăm și noi zi de zi. Temperamentul uman, tras printr-un umor negru, ne este prezentat prin interacțiunile dintre Frank, Peter și Wally, cei trei frați de vârste, ocupații, trăsături diferite, uniți 36 de ore pe an, timp de zece ani, printr-o clauză a testamentului tatălui lor. Nu s-au înțeles copii fiind, nu au împărțit sentimente, emoții, au multe să-și reproșeze reciproc, dar nu comunică între ei. Prima formă de testament lăsată de tatăl lor menționa faptul că aceștia vor intra în posesia averii ce li se cuvine după moartea lui, dacă an de an, timp de zece ani, vor sta împreună la cabana familiei. Toate cele 36 de ore se presupun a fi unele pașnice, lipsite de violențe, însă ei nu fac decât să-și demonstreze lipsa de empatie.

Este o piesă curajoasă prin durata pe care o are, 2 ore și 45 de minute, dar separate foarte atent printr-o pauză numai bună de disecat puțin informația primită. Nu este o piesă simplă, umorul negru face publicul să vadă-n fața ochilor viața de zi cu zi, realitatea, cu niște lecții de dus mai departe, poate chiar cu niște întrebări legate de ceea ce trăiește și experimentează publicul în cotidian.

Din punct de vedere al echipei, este un exercițiu interesant, spune aceasta, pentru că nu-n toate există șansa ca regizorul să fie și actor; lucrurile capătă în această situație o altă stare de spirit, o altă atitudine din partea celorlați actori. Eforturile lor de a îndeplini ”planul” regizorului, capătă o intensitate și mai mare cu acesta printre ei chiar în timpul piesei. Nu este văzut ca un impediment acest lucru, ci chiar un plus apreciat de echipă, având în vedere că au șansa să crească de la o reprezentație la alta și chiar fac asta (au fost deja 9, mărturisirea făcând-o la cea de-a 9-a), având mereu lângă ei chiar pe coordonatorul lor.

Minusul acestei piese, după părerea mea, este distanța dintre alte orașe și Teatrul Național din Timișoara :D. Sper că echipa va fi ”nevoită” să participe cu ea la vreun festival prin București. ^_^ Spectacolele montate la Teatrul Național din Timișoara de-a lungul ultimului deceniu au scos în relief mult curaj: al artistului de a-și asuma perspectiva autorului, al traducătorului, al actorului, al regizorului, de a imagina lumi și povești. Bonus, Timișoara este un oraș care merită vizitat.

Din distribuție fac parte, alături de Piersic jr, Matei Chioariu, Călin Stanciu jr. și Marko Adžić, iar scenografia este semnată de Tudor Prodan. Următoarele reprezentații, pentru norocoșii care sunt din Timișoara sau pentru cei care se vor afla în zonă, vor fi pe 16 și pe 19 decembrie.

Fotografii: Adrian Piclisan / TNTm

*La Teatrul Național din Timișoara se joacă spectacole în fiecare zi.

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *