și-a fost acest an

De-a lungul anilor am citit tot felul de articole cu ce să fac până la 30 de ani și, vezi doamne, ce important va fi acest an. Ba chiar am cunoștințe care au făcut terapie dedicată acestei vârste. Stop. Fiecare cu a lui viață, cu drame, bucurii, frumos-urât etc. Un lucru cred că mi-ar fi fost de folos, să-mi fi fost șoptit în cască: privirea-nainte, fruntea sus și inima acoperită. Am găsit eu, puțin mai târziu, daaar niciodată nu-i prea târziu sau cine știe?!

Și mi-am trăit acest an ca pe o grupare de mai mulți adunați acolo cu oameni, locuri, experiențe, emoții, lacrimi, rânjete, regrete, dezamăgiri etc. Am avut chiar momente în care mă-ntrebam dacă se va mai termina vreodată, căci mi se părea că trag poveri după mine și nu mai ajung la destinație. Nu mă plâng, să-mi fie cu iertare, chiar nu. Decizia a fost a mea să mă împart între tratate de drept, strategii de social media, cafele etc.

Am câștigat multe-n anul acesta, am învățat lecții, am citit 180 de cărți, mii de articole, am pierdut bani, oameni, am plâns, doamne cât am plâns. De fapt, cred că a fost primul an după cel de glorie al apariției danturii în care am plâns cu lacrimi și cu zgomot. Am tot fost ocupată s-ajung om mare, tare ca piatra și iute ca săgeata și am uitat că existe fapte, lucruri, persoane care provoacă dureri. Sau n-am uitat pentru că nici nu am știut. Și când m-a lovit durerea am fost preocupată de starea celor din jur. Și anul acesta am simțit pe bune că-mi lipsește tata și îmi va lipsi în continuare, căci asta-i viața. Cred că este și asta o lecție foarte importantă pe care cumva am învățat-o anul acesta: să nu mă mint cu ceea ce simt și să-mi accept inima asta care nu doar adună niște bătăi care trebuie să dea bine la numărătoare 😀

Ce am mai făcut? am băut cafele în oraș la 7.30 dimineața în cel puțin jumătate din zilele acestui an, m-am apropiat de niște oameni în care cred și care fac niște lucruri minunate și care mă ajută să învăț lucruri noi pentru ei, pentru mine și alături de care merg mai departe-n poveste; am realizat ce prieteni am în jurul meu și, chiar dacă sună ciudat, există și acele persoane cărora nu le dau niciun semn zile, săptămâni, cărora nu le răspund și care îmi rămân alături când revin.

Am dus multe lupte cu mine, cu voința și răbdarea, cu încrederea. Mai am multe de învățat până să mă fac mare, mai am multe trepte de urcat și obstacole de depășit. 🙂

Urmează un an nou, nu plec la drum cu așteptări, ci doar cu o listă de cerințe de la persoana mea și pe care, e imperios necesar, să le respect.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *