#Construim – ziua bloggerilor – 2 octombrie

Ce inseamna sa ai o casa a ta de mic copil, un loc in care zi de zi, cand ii deschizi usa, sa retraiesti amintiri din copilarie?  Sa fie acelasi loc in care sa locuiesti alaturi de familia ta si sa poti reveni de fiecare data cand peste ani ti se face dor de ale tale amintiri, de locurile unde ai crescut, unde te-ai format?

Pentru multi dintre noi suna ciudat aceste intrebari, caci avem casa in care ne-am nascut, am evoluat, au trecut ani petrecuti alaturi de parinti. Este banal sa ni se adreseze acestea, este ceva firesc sa avem casa noastra, mai bine zis a familiei. Insa nu toti copiii din lumea in care traim vad astfel lucrurile.

“Vreau sa am casa mea, sa nu ne mai mutam an de an, sa rada copiii de mine ca nu am o casa a mea. De ce stam doar in chirie? De ce nu pot sa imi pun pe peretii casei noastre picturile mele?” Sunt cuvintele unui copil de 12 ani, Alexandru, care an de an s-a mutat cu parintii din casa in casa, a stat mereu in chirie si notiunea de casa copilariei nu exista pentru el, nu a avut unde sa se obisnuiasca cu trairile care pentru noi par firesti.

Iulian (41 de ani) și Daniela împreună cu fiul lor Alexandru (12 ani) locuiesc in prezent cu chirie într-un apartament modest din Craiova. Din cauza cheltuielilor ridicate, familia a fost nevoită să se mute mereu. “Ne mutăm ca nomazii cu cortul. Nu mai știu ce înseamnă acasă. Asta înseamnă disperare”, mărturisește tatăl familiei.

În ciuda condițiilor modeste în care trăiesc, bucuria și mândria familiei este Alex. Acesta merge la şcoală şi este premiant, are medii de 10 la toate materiile şi un talent deosebit la pictură. La 10 ani avea deja expoziţii personale şi 70 de tablouri. Băiatul are o anomalie vasculară de la 4 ani, acum însă se simte mai bine. Are nevoie de operaţie într-o clinică din străinătate, dar costă 6.000-7.000 de Euro. Din fericire, vederea nu i-a fost afectată.

Aceasta este una dintre familiile care au fost “câştigătoare” în cadrul competiţiei Big Build 2012. Familia a auzit de Habitat de pe internet și apoi au văzut anunțul în ziar. “Casa Habitat este un vis, este ultima speranță. Vrem să avem unde să punem tablourile copilului” mărturisește cu sinceritate mama.  Alex promite că dacă va avea o casă va sta toată ziua afară și va picta.

Am avut şansa să îi ajut pentru o zi la construirea casei lor, pe care în sfârşit o vor avea. Pentru mine a fost o experienţă impresionantă pentru că a fost prima experienţă de acest gen, pentru că am lucrat alături de membrii familiei, pentru că am putut să le observ emoţiile. Erau unele de bucurie pentru că îşi vedeau visul crescând şi prinzând formă, pentru că în sfârşit vor avea locuşorul lor. Vor deschide acea uşa de la intrare şi vor spune: bine am venit la casa noastră. Este un lucru măreţ şi deosebit de important în evoluţia unui om să aibă acel loc numit ACASĂ.

Nu ştiu dacă am făcut mare lucru pentru ei, am ajutat la realizarea unor ferme pentru partea de sus a casei, am bătut şi am scos cuie, am fixat dibluri la izolaţia exterioară. Sunt lucruri mici, însă pentru această familie, fiecare mână care a atins viitoarea lor casă, chiar dacă pe bucăţele, este de un mare şi real ajutor.

Nu am trăit în evoluţia mea ceea ce simt ei; am avut mereu acest “acasă” unde mi-am regăsit copilăria, amintirile de fiecare dată când i-am trecut pragul. Însă acum stau în chirie, mă mut destul de des, nu am timp să mă acomodez, să simt că este locul meu şi am o altă vârstă, văd altfel lucrurile, locurile, m-am format deja. Pentru Alexandru însă este foarte important acest pas şi cu siguranţă va avea de acum a lui cameră şi pereţii acestora vor fi loc de expoziţie pentru ale lui picturi. Abia aştept să revin la casa lor, cred că fericirea lor ca şi gazde-proprietare va fi una şi mai mare!

Lângă casa nr 1, a acestei familii, s-au mai ridicat încă 4, mai exact 5 familii sunt extrem de fericite în prezent, au casa lor, la care bineînţeles că vor munci şi ei şi la care vor contribui lunar cu 500 de lei. Nu este foarte mult, atât timp cât preţul nu se va schimba odată cu trecerea anilor şi nici nu le va impune cineva părăsirea locuinţei dacă într-o lună nu îşi permit să achite cota ce le revine.

Alte poveşti vor mai putea fi citite la: Razvan BaciuAndreea StanAuras MihaiOana BratilaAlin PandaruAlex TunaruToma NicolauAdrian CiubotaruLavinia BiberiElena CiricRuxandra Predescu, Cristian Clita (va scrie un guest post pe victorkapra.ro), Dan DragomirAndreea Burlacu , Lavinia MaricaIonut Oprea si Anca Duma.

Partenerii acestui eveniment sunt:

Partener Principal: Fundaţia Vodafone România.

Parteneri: Habitat for Humanity Northern Irland, Caminul Felix Oradea, Porsche România, Europharm Distribuţie, Wienerberger Sisteme de Cărămizi, Celestica, Lafarge România, Good Sign, Ursa România, Elpreco, Kronospan, Camera de Comerţ şi Industrie Dolj, Asociaţia Firmelor Bihorene.

Susţinători: Azalis Gaz, Knauf, Moviplast, Oz Maraton, Pan Group, Basicra ş.a.

Partenerii media sunt: Agenda Construcţiilor, Cocor Media Channel, CSR Media, Radio RFI, România Pozitivă, Gazeta de Sud, Radio Sud, www.craiova.ro, Ediţie Specială, Indiscret, TVS Craiova, Crişana, www.voicetag.ro şi Good Sign.

Despre Habitat for Humanity România

Habitat for Humanity este o organizaţie non-profit, a cărei misiune este să elimine lipsa de adăpost şi locuirea precară a persoanelor din întreaga lume. La nivel global, Habitat for Humanity a construit şi reabilitat peste 500.000 de locuinţe pentru 2,5 milioane de persoane din 80 de ţări de pe întreg Globul. Habitat for Humanity România a ajutat, până în acest moment, peste 3.300 de familii, prin intermediul celor 7 filiale active ale sale din judeţele: Bihor, Cluj, Bacău, Dolj, Argeş, Prahova şi Suceava.

P.S.: Mulţumesc AdVenture și Fundația Vodafone pentru transport și masă în comuna Preajba.

3 thoughts on “#Construim – ziua bloggerilor – 2 octombrie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *