Jurnal de bord: Redescopera Romania – zilele 4, 5

Ultimele două zile din ediţia a 5-a a marelui proiect Redescopera Romania cred că sunt cel mai greu de descris de către toată lumea. Sunt ultimele zile, sunt cele mai încărcate cu emoţii, clipe frumoase, zâmbete. Când se realizează că un lucru se apropie de sfârşit, acesta capătă o însemnătate din ce în ce mai mare şi mai de valoare.

În ziua cu numărul 4, colegii Anca Bundaru, Augustin Radu, Doru Panaitescu, Andrei Zdetoveşchi şi Toma Nicolau ne-au supus unui program riguros de teambuilding care a constat în probe care mai de care mai grele sau mai amuzante: „Mută-te pe ţeavă”, Recunoaşte şi refă nodulDă-i la poartă (pe jos, pe sus şi în bară), Arde-o pe Marghioala (trebuia să aprindem focul cu un cremene) şi Nimereşte cutia de bere. Pentru mine cea mai grea a fost cea cu nodurile, dar a fost aşa din vina mea pentru că nu mi-am folosit atenţia la cotele ei normale. Seara l-am zăpăcit pe colegul Doru până am reuşit să învăţ să fac şi

După programul intens cu probe interactive, am hotărât cu parte din colegi să mai redescoperim o parte din România, şi anume împrejurimile de la Sâmbăta de Sus. Am urcat puţin pe munte, însă temperatura neprietenoasă nu ne-a permis pentru mult timp acest lucru. Pentru puţinul timpcât am rezistat să înaintăm am avut parte de nişte peisaje de vis, locurile în care faptele şi gândurile oamenilor care nu iubesc natura şi o distrug nu au reuşit să ajungă. Nu îmi veneau în minte în acele momente decât compunerile din şcoala generală pe care le aveam de făcut la fiecare început de an şcolar despre anotimpul toamna.

După vizita pe cărări de munte, ne-am oprit pentru scurt timp şi la Mănăstirea Brâncoveanu care stă şi aceasta ascunsă într-un decor superb cu copaci de o parte şi de cealaltă a zidurilor. Aflată pe valea râului Sâmbata, la poalele Munţilor Făgăraş, mănăstirea Brâncoveanu este renumită ca loc de reculegere, mângâiere şi întărire sufletească pentru credincioşii şi vizitatorii ce se roagă ori poposesc în acest locaş sfânt. Istoria mănăstirii începe în secolul al XVII-lea. Deşi există mai multe mărturii indirecte despre existenţa mănăstirii prin menţionarea unor călugări de aici în diferite acte de la începutul secolului XVI, primele dovezi certe datează din anul 1654, când satul şi moşia din Sâmbata de Sus au intrat în stăpânirea lui Preda Brâncoveanu, boier din Ţara Românească. Tradiţia locală spune că acesta a construit o bisericuţă din lemn pe valea râului Sâmbata, probabil pentru călugării sihaştri de aici. Pe locul acesteia, în jurul anului 1696, domnitorul Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti (1688-1714), a zidit din piatră şi cărămidă o mănăstire. Aici se găseşte şi mormântul marelui duhovnic Teofil Pârâian care s-a stins din viaţă în urmă cu doi ani.(sursă)

Ziua a continuat cu festivitatea de premiere a tuturor participanţilor la cele 9 ediţii ale Redescoperă România. Am avut şi un sărbătorit, pe Ionuţ Bunescu al cărui tort a fost extrem de delicios. Caketrollerii pot confima acest lucru, din păcate sărbătoritul nu a prins prea mult din tort, cei care s-au înfipt în acesta au ţinut la silueta lui. :)) După festivitate a urmat dansul şi muzica de bumţi bumţi.

Din păcate a venit şi momentul despărţirii, şi anume ora 11 din ziua a 5-a. Nu-mi plac deloc aceste momente,dar cu siguranţă ne vom revedea şi cu alte ocazii şi ne vom aminti cu drag de clipele petrecute împreună.

Traseul de la întoarcere a fost tot parte a redescoperirii României, cu peisaje de iarnă, zăpadă, gheaţă şi multe curbe. :D Am redescoperit minunatul Transfăgărăşan, loc unde mereu am impresia că sunt într-o altă lume, este un decor de vis, aici mi se pare că ajung în rai. Acelaşi sentiment l-am avut şi când am ajuns la Bâlea Lac unde am descoperit un lac îngheţat dar la fel de impresionant ca şi data trecută când l-am vizitat. Am poposit şi la Lacul Vidraru, loc care spre uimirea mea,  foarte mulţi vizitatori, chiar dacă temperatura care domnea în zonă nu era deloc prietenoasă.

Ne-am îndreptat apoi spre Curtea de Argeş unde Ionuţ Bunescu ne-a fost ghid, acesta fiind oraşul său natal. Aici am descoperit faptul că străzile oraşului nu au decât un singur semafor şi bulevardele de fapt sunt mici străduţe. Am fost şi la cofetărie şi am rămas foarte uimiţi la vederea preţurilor care erau unele foarte mici, de exemplu un delicios ecler costa un singur leu.

Drumul de final de expediţie a fost unul destul de nostalgic, in special momentul în care am depăşit OMV-ul de la kilometrul 49, locul unde ne-am întâlnit pentru prima dată cu toţii în urmă cu 5 zile.

A trecut tare repede timpul şi deja mi-e dor de oamenii dragi din Redescoperă România. Mulţumesc organizatorilor şi celor care au facilitat prezenţa mea în acest mare şi frumos grup.

Redescoperă România este un proiect Petrom, împreună cu BCRDacia,RomtelecomParalela 45 şi Muzeul Naţional al Ţaranului Român.

 

6 thoughts on “Jurnal de bord: Redescopera Romania – zilele 4, 5

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *