Legea picnicului in tranzitie

Pe data de 27 martie şi-a făcut apariţia în legislaţia românească, Legea picnicului, lege care priveşte desfăşurarea activităţii de picnic şi care  stabileşte amenzi de până la 5.000 de lei pentru cei care ies la iarbă verde în alte zone decât cele special amenajate.

Din ceea ce am citit la momentul adoptării ei, ştiam că vor fi special amenajate pentru picnic, pe domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, zone care vor fi dotate cu utilităţi şi facilităţi pentru această activitate, în care aprinderea focului este permisă. Aceste zone vor fi cel mai probabil amenajate în parcuri şi în zonele limitrofe ale pădurilor situate în intravilanul localităţilor.

Tot din lege am aflat că persoanele care vor merge la picnic nu vor avea voie să spele obiectele folosite la masă de pildă în apele din vecinatatea zonei special amenajate. De asemenea, nu vor avea voie să hrănească animalele salbatice, să distruga plantele sau să posteze semne şi mesaje. Focul va fi aprins doar în locurile special amenajate şi va trebui supravegheat permanent, iar deşeurile vor fi aruncate în recipiente special amplasate pe locul amenajat.

LEGEA SPUNE CĂ nerespectarea prevederilor acestei legi se va pedepsi cu amenzi cuprinse între 100 si 5.000 de lei.

Dar legea aceasta a apărut şi se cere respectată în condiţiile în care nu există locuri special amenajate pentru desfăşurarea picnicului în termeni legali. Nu se pune faptul că la o distanţă de 1-2 kilometri, în cazurile fericite, există un “Spaţiu pentru oameni civilizaţi”, având şi câte 2 coşuri tot pentru oameni civilizaţi.

Într-un asemenea spaţiu încap 10 oameni maxim, în condiţiile în care la bloc stau milioane de oameni care abia aşteaptă o zi liberă pentru a o petrece în natură, şi evident pentru a lua parte la un picnic. Şi totuşi, legal ei nu au voie să se bucure de aceste zile, căci trebuie să proteje natura. Cum pot fi ei corecţi dacă nu este creat un mediu prielnic respectării legii?

Fiind doar două coşuri micuţe la 2 kilometri, de ce ne mirăm că încă se găsesc la margine de pădure gunoaie? Bunul simţ ar putea îndruma oamenii la strângerea acestuia şi depozitarea lui în maşina personală până la un prim punct de debarasare. Dar totuşi, dacă a apărut o lege pentru a cărei nerespectare primim o amendă, avem şi noi ca cetăţeni, ce intrăm sub incidenţa ei, nişte pretenţii. Vrem acele locuri special amenajate care să ne primească pe toţi, nu doar o familie matinală ce ajunge prima la locul civilizat.

În momentul în care treci la aplicarea unei legi şi la sancţionarea nerespectării ei, te asiguri dacă din partea ta sunt îndeplinite toate cerinţele. Este ca şi în viaţa, ca şi în relaţiile interumane, nu trebuie să avem pretenţii de la cineva atât timp cât din partea noastră nu vine mai nimic.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *