Limitele prieteniei

Sunt o naivă. Recunosc asta. Nu știu să îmi apăr cu demnitate implicarea în relații și timpul personal.

Am o problemă, de fapt țin să cred că am avut-o și o dată conștientizată nu o voi mai avea. Mă arunc în tot felul de prietenii, mă implic, pun suflet, acord timp și la urmă îmi iau palme și câteva șuturi. Tot eu ies șifonată și în pierdere.

imagesDe ce ce întâmplă asta? Pentru că nu știu să fiu egoistă, să pun piciorul în prag și să nu-mi mai pese de cei din jurul meu. Aici nu sunt doar eu vinovată. Mi-au dat ai mei părinți o prea mare doză de bun simț, mă gândesc să nu supăr, să nu cumva să aibă cel de lângă mine de suferit. Dar la mine cine se gândește? Păi aici sunt naivă. Ar trebui să mă gândesc mai întâi la mine, în primul rând terenul meu să fie cel mai bun, dacă la ora 1 noaptea sunt căutată pentru a oferi un umăr pentru bocete să mă gândesc că umerii mei mai bine ar sta relaxați acasă în al meu mediu.

Dacă mi s-a dat o palmă trebuie să învăț lecția, o voi mai primi încă o dată, poate cu și mai mare forță. Și nu am învățat până acum asta. Mă supăr, mă consum în sucul meu propriu și apoi deschid iar ușa oricui are probleme. Mie nu prea mi se deschide pentru că lumea nu are timp pentru alte persoane, lumea știe să fie egoistă, să-și aprecieze resursele, fiecare își urmărește reușita și pe urmă uită pe unde au urcat. Eu nu, eu sunt o naivă.

Asta poate și pentru că dau senzația că nu observ foarte multe lucruri. Însă am o listă mare de gafe făcute față de mine de alte persoane pentru care, fără modestie, am dat mult credit, timp, implicare emoțională.

Cu tot respectul am făcut asta și fără regrete. Până în momentul în care am văzut că persoana mea chiar nu contează. Pot trece ore, zile, săptămâni în care eu parcă nu aș exista, dar cum apare o problemă pentru cei în cauză își amintesc că sunt acolo undeva unde pot poposi cu ale lor probleme.

A venit momentul în care trebuie să fac curățenie, să mă ocup de spațiul meu, de viața mea și de updatarea softului personal. Mai am nevoie de o aplicație de egoism, o voi construi pentru că este un must pentru un trai bun.

2 thoughts on “Limitele prieteniei

  1. Citind postul tau parca ma vad pe mine, numai ca spre deosebire de tine, eu, se pare ca inca nu mi-am invatat lectia. Sunt in proces de schimbare din punctul asta de vedere, la mine e la fel si pe plan sentimental. Poate 2013 va aduce cu el si schimbari in viziunea oamenilor si va mai rade un pic din egoismul asta. Solutia la care am ajuns este ca trebuie sa te pui pe tine pe primul loc intotdeauna si asa vei avea de castigat. Or sa vina ei singuri la tine, aia care chiar sunt interesati de persoana ta si vor sa iti fie prieteni.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *