n-am timp.

se scriu sau se rostesc zi de zi mesaje care conțin sau fac trimitere la acest element lipsă, timpul.

nu-l avem, se pare, pentru că am fost aruncați la naștere într-o lume care ne acaparează în mrejele ei și nu mai avem timp.

nu mai avem timp să ne bucurăm de lucruri mici, de oamenii din jur, să ne sunăm părinții, să ne zâmbim, salutăm, întrebăm pe bune ”ce faci?”.

de fapt, și mă raportez aici doar la mine, nu suntem în stare să ne facem timp sau nu vrem. nu din rea voință, ci pentru că mai avem un email de trimis, un task de bifat, un serviciu de livrat și uite că ajungem acasă, obosiți/ necăjiți/ acaparați de cotidian și vedem în fața ochilor doar patul și poate încă un email de dat și se mai duce o zi.

și cum s-a dus precedenta se vor duce toate și vom afla că nu mai avem pe cine să mai întrebăm ce faci sau cui să-i mai zâmbim sau multe lucruri pe negativ. de ce? pentru că n-am avut timp. sau n-am vrut foarte tare să avem.

1 thought on “n-am timp.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.