Redescopera Moldova – prima zi

Cu ceva emotii fata de o tara noua şi nicio persoana cunoscuta de aici, a început prima mea zi din  cadrul proiectului Redescopera Moldova, cam pe la ora 6.30 cand am poposit in fata statuii maretului Stefan cel Mare.

După vreo oră de tatonare a Pieţei Marii a Adunării Naţionale, au început să apară şi colegii de proiect. Recunosc, îmi era puţină teamă de cum mă vor trata sau cum mă vor privi. Sinceră să fiu, mă simţeam ca în prima zi de liceu când totul era nou pentru mine. Dar pe parcursul zilei mi-au demonstrat că ar fi trebuit să-mi las grijile acasă şi că sunt în siguranţă în ţărişoara lor alături de ei. Am fost întâmpinată de Eugen, coordonatorul Redescopera Moldova (cu care, ce-i drept am mai schimbat ceva cuvinte pe facebook şi înainte) şi mi-am cunoscut colegii de echipă ( Radu, Vanea şi Cornel) cărora imediat după salut le-am zis că voi sta în dreapta şoferului. Surprinzător, căci mereu lumea comentează la această cerinţă a mea, ei au acceptat cu zâmbetul pe buze. :D

Rând pe rând au apărut şi echipele adverse, prietenoşi, zâmbitori şi nerăbdători în a-şi descoperi/ redescoperi ţara. Startul ne-a fost dat de către premierul Moldovei, Vlad Filat, care după ce a dat mâna cu fiecare dintre noi, ne-a urat drum bun şi ne-a promis că ne vom revedea în cea de-a cincea zi pentru a-i povesti ceea ce vom întâlni în drumurile noastre.

Am obţinut eu locul din faţă, dar partea proastă a fost să aflu că nu avem casetofon, radio, mp3, magnetofon, ceva din care să răsune un cântecel, două trei. Dar m-am liniştit amintindu-mi că mai ştiu câteva piese cu care mi-am propus să-i “încânt” pe ai mei coechipieri şi am zis că voi profita niţel şi de internetul caLumea oferit de Moldcell şi de smartfonul oferit în teste de către cei de la Zap Moldova  pentru a asculta câteva din favoritele mele melodii.

Şi de aici am pornit la drum să redescoperim. Destinaţia finală urma să fie Soroca. Primul popas l-am făcut în satul Donici unde am vizitat 3 obiective: monumentul eroilor din al doilea razboi mondial, biserica familiei Donici şi căsuţa lui Alexandru Donici, care nu era acasă, nici el, dar nici persoana ce ar fi trebuit să ne întâmpine.

Apoi am poposit la mănăstirea Curchi, o mănăstire încadrată minunat între Codrii Orheiului, foarte bine îngrijită şi întreţinută, despre care am citit că este considerată a fi cea mai frumoasă din Basarabia. Fiind prima vizitată, nu m-am putut pronunţa pe moment, aştept ziua de 28 pentru a confirma/infirma acest aspect.

Cu piciorul lui Radu pe acceleraţie ne-am îndreptat spre alte obiective, cum ar fi satul Nicolauca unde am găsit o manastire cu 2 sedii, unul de vară şi altul de iarnă. Cam ciudat acest aspect, dar dacă lumea şi-a permis şi a dorit acest lucru, nu pot eu să am obiecţii, ci doar să îmi văd mai departe de drum cu ai mei colegi.

Am oprit la prânz în oraşul Orhei, unde am vizitat Catedrala Sf. Dumitru ce poate fi observată şi pe bancnota moldovenească de 50 de lei şi am observat şi statuia lui Vasile Lupu din faţa şcolii muzicale.

Am mers apoi în satul Piatra la muzeul abandonat, a lui Serghei Lazo care părea a fi în reparaţii. Am fost întâmpinaţi aici de un pseudocâine, mic şi pricăjit ce încerca să facă ordine şi disciplină. Nu i-a mers, căci a fost expediat la cuşcă de al său proprietar, paznicul proprietăţii care ne-a spus că regretă vremurile apuse în care mai mişca ceva în ţară. Sunt tare curioasă dacă voi mai întâlni astfel de nostalgici în ale mele drumuri.

Punctul culminant al zilei a fost la mănăstirea Tipova. Este situată deasupra Nistrului şi cuprinde trei complexe mănăstireşti săpate în stâncă. Am retrăit aici fiorul plăcut şi răcoros simţit în România la Peştera Cuvioasei Teodora din judeţul Neamţ.  Adică se poate să te rogi, să slujeşti şi să faci treburi bisericeşti şi într-un loc lipsit de lux, de centrală termică sau termopane.

După ce am admirat măiestria lucrului în stâncă şi am asudat urcând la biserica schitului, ne-am întreptat spre hanul Hanganu. Ne aşteptam să găsim vreun conac părăsit sau cel puţin renovat cât de cât. De fapt aici am descoperit un adevărat gospodar, ce a înţeles ce înseamnă turismul rural şi dezvoltarea acestuia. Aici am fost primiți cu un ceai cald, dar şi ceva vinuţ și plăcinte delicioase cu brânză. Dar nu acestea m-au cucerit, ci ospitalitatea domnului Hanganu, cum ne-a deschis cu mare drag uşa şi ne-a poftit la poveşti despre cum a descoperit dumnealui succesul în afaceri, despre cum a muncit pentru a  arăta lumii că se poate să creşti  prin muncă. Şi ceea ce am văzut acolo a confirmat acest lucru. Tot respectul pentru acest domn şi a lui familie!

Ultimul obiectiv vizitat a fost mănăstirea Saharna, unde am descoperit din nou cu mare drag pe Ştefan cel Mare şi două pisici, dar şi ceva maşini de lux. Nu vreau să fiu cârcotaşă, dar parcă nu mă trage inima să văd astfel de lucruri în locuri dintr-astea.  Nu zic că ar trebui să meargă cu căruţa toţi călugării, dar totuşi…

Pentru somn ne-am oprit la Soroca, unde am revăzut şi celelalte echipe, formate din oameni muncitori cufundaţi în ale lor laptopuri pentru a împărtăşi cititorilor ce le-a fost dat să descopere în prima zi. Aici am descoperit alături de celălalt român(semi roman, caci este nascut la Chisinau, dar ultimii 10 ani şi i-a petrecut la Sibiu) al formaţiei de redescoperit, un oraş lipsit de stâlpi de iluminat public, fapt care m-a mirat foarte tare, adică nu prea mi se pare omeneşte ca în acest secol să nu se existe măcar un beculeţ la 1o metri. Sau poate exagerez eu şi continui să fiu cârcotaşă :-s

Dar a fost o zi frumoasă, lipsită de incidente, cu oameni pe care am la dispoziţie 7 zile să-i cunosc.

Aşadar, cu bine până la noi descoperiri!

P.S.: Proiectul Redescoperă Moldova este sub patronajul Prim-ministrului Vlad Filat, cu suportul Moldcell, KIA, Peugeot și Victoria Asigurări.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *