Redescopera Moldova – ziua a doua

În cea de-a doua zi de Redescopera Moldova eu consider că am atins unul din obiectivele pe care mi le-am propus când am aflat că voi veni în această ţară, şi anume să descopăr cum ştiu să zâmbească localnicii şi de ce calităţi dau dovadă în momentul în care interacţionează cu străinii.

De dimineaţă, la cetatea din Soroca am discutat cu o fetiţă biciclistă despre pasiunea ei de a pedala, despre ce alte sporturi mai practică şi am fost surprinsă de deschiderea de care a dat dovadă şi de amabilitatea cu care mi-a răspuns.

Un alt popas l-am făcut la o livadă de meri unde muncitorii serveau prânzul. Nu s-au sfiit să ne servească din puţinul lor, cum nu s-au sfiit nici să-mi spună că nu am prăşit niciodată, indiciul lor fiind dinţii mei. :))) Interesant detaliu şi ce-i drept cam adevărat.

Am mers apoi în satul Şeptelici, raionul Soroca unde am vrut să mă odihnesc la umbra unui copăcel, însă am fost observată de doamna ce locuia acolo care imediat m-a poftit în curte, apoi în casă pentru a mă servi cu o cafea. Ar fi vrut chiar sa-mi dea să mănânc, dar vizita mi-a fost limitată şi de admiratul animăluţelor şi al gospodăriei. Era o doamnă tare simpatică, şcolită, dar cu mâinile muncite şi faţa brăzdată de urmele necazurilor; a stat la oraş şi a avut o viaţă liniştită, însă nu a fost ocolită de nişte datorii şi a fost nevoită să se mute la ţară, dar nu regretă, căci îi place munca şi e convinsă că această nu dezonorează pe om. Şi totuşi eu eram o străină care a căutat puţină umbră, şi totuşi pentru dumneaei eram un oaspete de seamă. Mi-a spus că musafirii sunt lucru bun la casa omului şi trebuie să ne bucurăm la vederea lor.

Apoi am mers la mănăstirea Rudi, tot din raionul Soroca unde am descoperit o ospitalitate specifică unor mănăstiri din Moldova mea. O măicuţă a venit şi ne-a întrebat dacă nu am dori să servim o masă caldă, dacă nu ne este cumva foame. Nu am putut minţi şi am confirmat că ne-ar prinde bine ceva mâncare după atâta drum. Ceva mâncare a fost de fapt un prânz copios şi delicios. Aşadar şi aici musafirii, pelerinii după caz sunt primiţi cu braţele larg deschise şi cu bucurie. Frumos, de apreciat şi de învăţat din asta!

Am poposit apoi în parcul Ţaul, cel mai mare parc dendrologic din Moldova, fondat în 1901 – 1903 de către bancherul şi proprietarul acestei moşii A.I.Pommer din Odesa. Un parc foarte mare, cu un conac a cărei arhitectură indica bogăţia proprietarului, dar şi bunul gust, însă un loc foarte trist în prezent: geamuri sparte, pereţi semi-dărâmaţi, bănci rupte şi doi paznici, soţ şi soţie, nostlgici după vremurile trecute (deci nostalgia observată în prima zi mai există şi în alte locuri).

Lâsând parcul în urma noastră am decis să mai vizităm un alt conac, Mândâc, despre care se pare că nu toată lumea, mă refer la localnici, auzise de el, iar celor cărora le producea un click acest nume, distanţa până la el le era aşa după ureche. Concluzia este că ei habar nu aveau de el, căci noi nu l-am găsit nici după ce ne-am învârtit timp de vreo oră prin 2-3 sate, nişte câmpuri şi o pădure.

Seara ne-a prins la Naslavcea, cea mai nordică localitate a Moldovei, pe malul Prutului mai exact, în saci de dormit. A fost prima noapte pentru mine, în care am ales să dorm în acest mod, obiectiv vorbind nici nu am avut de ales :)) Dar cum nu eram singura care îşi petrecea astfel noaptea, am uitat de mofturi şi patul meu de acasă şi tare bine mi-a mai fost.

Abia aştept să văd ce-mi oferă această nouă zi, cea de-a treia mai exact.

P.S.: Proiectul Redescoperă Moldova este sub patronajul Prim-ministrului Vlad Filat, cu suportul Moldcell, KIA, Peugeot și Victoria Asigurări.

4 thoughts on “Redescopera Moldova – ziua a doua

        1. Chiar mă întrebam de ce noi nu ne mai vedem. Cu mare drag, să ne vedem cu bine şi bucură-te de ceea ce faci până atunci!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *