Redescopera Moldova – ziua a patra

În cea de-a patra zi din Redescopera Moldova am avut de parcurs traseul de la Pădurea Domnească, raionul Glodeni, până la Ungheni unde am dat mâna cu grănicerii români la linia roşie de pe podul ce desparte România mea de Moldova.

Dar până să vină seara, am avut de parcurs ceva zeci de kilometri buni prin locuri pline de colb şi oameni grăbiţi să-şi facă ale lor treburi, precum furnicuţele.

Prima mirare a mea a fost legată de satul Iabloana din Raionul Bălţi în care nu existau inscripţii în limba română, nimeni nu vorbea această limbă şi doar rusa se pare că le este de căpătâi. Nu ştiu cum să privesc acest lucru având în vedere că acest raion din care face parte satul cu pricina se află într-o ţară în care limba oficială este româna. Sau poate nu ar trebui să mă mir foarte tare, căci am întâmpinat o situaţie asemănătoare şi în Miercurea Ciuc, din ţara România, cu limba română limbă oficială şi mi s-a vorbit în maghiară, aşa că merg pe premisa că orice pădure are uscăciunile ei şi îmi văd mai departe de obiective.

Ne-am îndreptat apoi spre oraşul Bălţi, un oraş ce l-am găsit destul de îngrijit şi unde l-am avut pe post de ghid pe colegul nostru de echipă, Vanea, căci aceasta este localitatea unde îşi trăieşte el viaţa de zi cu zi. Aici am vizitat: Catedrala Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, prima bibliotecă publică ce poartă numele marelui academician Eugen Coşeriu şi Eparhia de Bălți și Fălești. Am mai observat şi frumoasa Biserică Armenească care a fost împărţită de-a lungul vremii şi cu catolicii din zonă.

Apoi am mers la Mănăstirea “Sfânta Treime”, mănăstire de maici, din satul Glinjeni, raionul Fălești. Mai departe am poposit la Mănăstirea Bocancea, raionul Sângerei care a fost întemeiată în anul 1869 ca schit al mănăstirii Hârjăuca şi apoi la Mănăstirea Ţigăneşti, raionul Strășeni. În anul 1725 aici se construieşte primul schit din lemn iar în anul 1868 se construieşte o biserică din piatră, cu hramul Adormirea Maicii Domnului. În anul 1959 mănăstirea este transformată în spital de psihiatrie, iar în anul 1992 a fost redeschisă mănăstirea.

În raionul Călăraşi, la doi kilometri de oraşul Călăraşi am găsit Cimitirul eroilor români necunoscuți.

Spre seară, după cum am spus şi la începutul articolului, am poposit în comuna Ungheni, vecină cu Românica mea. Aici am descoperit şi analizat Podul Eiffel care este un pod metalic peste Prut dintre Ungheni (Moldova) și comuna Ungheni (Romania). Podul a fost proiectat de Gustave Eiffel, care fusese invitat la Ungheni de către Direcția căilor ferate din Basarabia. Numele oficial a fost adoptat la 20 aprilie 2012, în cadrul Ședinței Consiliului orășenesc Ungheni. La jumătatea podului era o linie roşie de care noi nu aveam voie să trecem, era de fapt “zidul” ce mă separa de ţara mea. Am mers până la linie unde se afla un grănicer român şi am întins mâna în semn de salut, a făcut acelaşi lucru şi nu a sesizat faptul că mâna mea era în ţara mea, adică depăşisem linia interzisă :))

Gazda pentru această seară este colegul meu de echipă, Radu, care ne-a lăsat aici să poposim pentru a-l sărbători pe Victor Chironda şi pentru a ne trage sufletul pentru ziua ce urmează.

Trag uşor fermoarul la sacul de dormit şi mă pregătesc sufleteşte pentru noi experienţe în această ţară ce se pare că-mi devine simpatică.

P.S.: Proiectul Redescoperă Moldova este sub patronajul Prim-ministrului Vlad Filat, cu suportul Moldcell, KIA, Peugeot și Victoria Asigurări.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *