Sărbătorile vin…acasă!

Oricât de greu ne-ar fi un an întreg, există o perioadă în care parcă schimbăm puțin dispoziția, ne bucurăm de prieteni, de timpul petrecut cu familia, ne facem daruri, stăm la masă cu apropiații. Despre Sărbătorile de iarnă este vorba. Pe final de decembrie ne rupem puțin de cotidian și avem și alte preocupări.

SANY3381Cel puțin așa simt eu această perioadă. Este frumos sau cel puțin așa ar trebui. An de an m-am bucurat de mesele petrecute alături de părinți, de sora mea, de familie, am așteptat cu nerăbdare darurile și am avut emoții în a le oferi lor cadourile foarte atent căutate. De revelion au mai fost excepții, am mai plecat cu prietenii, dar la 12 noaptea, la trecerea în noul an am vrut să le aud vocile alor alor mei.

Cu o situație materială modestă, părinții mei au încercat mereu să ne bucure, să avem brad, bunătăți și au încercat mereu să ne învețe să dăruim și noi din cele ce le avem și le mulțumesc pentru fiecare Crăciun petrecut împreună.

Anul acesta nu va mai fi la fel. Ne va lipsi tata, am încercat să refuz aceste zile, fără el cu siguranță nu va mai fi la fel. Dar în amintirea lui, ar fi greșit să fac asta. El iubea aceste zile în care eram cu toții adunați lângă sobă, cântam colinde și ne aminteam ce am mai făcut în anii trecuți.

De fiecare dată când aud colindători îmi amintesc cât de mult așteptam ajunul Crăciunului în copilărie pentru a merge prin vecini, pentru a strânge bani și a-mi cumpăra ceva la care muncisem din greu, îmi plăcea să spun și să cred. Și de fiecare dată, pe 28 decembrie, tata mă însoțea să-mi cumpăr ceva frumos. Și an de an adunam lucruri drăguțe pe care le am și acum, sunt parte din copilăria mea și mi-e drag să le revăd atunci când merg acasă.

Când am crescut nu am mai vrut să mă țin de acest obicei, iar în Ajun stăteam și o urmăream pe mama cum pregătea bunătăți, ba chiar, ușor stângace, îi dădeam și o mână de ajutor. Mai stricam câre ceva, dar mama mă suporta acolo, căci doar o dată-i Crăciunul. :D

Acestea sunt câteva dintre amintirile mele legate de sărbătorile de iarnă, sunt multe, frumoase, dragi, dar deocamdată ascunse de dorul de tata.

Aș vrea să surprind și alte amintiri frumoase, de acasă, de lângă familie legate de aceste zile speciale, legate de Crăciun, de anul nou și cât de important este să le petrecem cu cei dragi. Cea mai frumoasă o voi premia în ajunul Crăciunui cu un coș cu bunătăți, mai exact pe 22 voi alege și pe 24 decembrie voi expedia premiul.

Acest articol a fost redactat în urma provocării lansate de compania Premier Imobiliare cu ocazia inaugurarii primei sucursale din sectorul 3, amplasata pe Bulevardul Theodor Pallady, la nr. 35, generand pentru inceput 10 noi locuri de munca. Odată cu extinderea in sectorul 3 al Capitalei, compania ajunge la un numar de 6 sucursale in Bucuresti si Popesti-Leordeni”.

5 thoughts on “Sărbătorile vin…acasă!

  1. În preajma sărbătorilor se activează instantaneu noțiunea de “acasă”. Îi întrebi: “Ce faci de Crăciun/sărbători?” “Mă duc acasă!” ți se răspunde. Îi invidiez mereu pe cei care au un loc al lor și pot spune… “mă duc acasă”. Căci ei aparțin de un loc, de un nume, de părinți ori bunici. Acasă.
    În urmă cu 23 de ani, tata mă convinsese cu chiu și vai să mergem în Maramureș, la bunicii mei. Părinții lui. Tata era din frumoasa Vale a Marei, mai exact Giulești. Pentru tata, acasă era și în Maramu’, locul în care se născuse și ajunsese doar de câteva ori în ultimii 40 de ani…
    Totul era pregătit să plecăm. Bagajele făcute. Biletele de tren luate. Dar s-a intamplat ceva. “Sunt mișcări prin țară. E periculos să mai plecăm acum. Rămânem acasă…” mi-a zis tata.
    Era 22 decembrie 1989 și începuse Revoluția…
    Am mai ajuns în Maramureș mult mai târziu. Vara. Dar bunicii nu mai erau. Locul și-a pierdut farmecul. Iar acasă nu mai era acasă pentru tata.
    Nici tata nu mai este. Însă astăzi simt că acasă pentru mine este și în Maramu’. Chiar dacă nu mai am la cine să mă duc, Maramureșul mă atrage tot mai mult. Fiindcă multe au rămas nedescoperite, fiindcă istoria tatei și a noastră acolo este. Astăzi, cu atât mai mult îmi doresc să ajung de Crăciun acolo. Să simt farmecul sărbătorilor de iarnă. Iarna, de Crăciun, când toate casele sunt înveșmântate în straie de sărbătoare, când poți asculta corindătorii și degusta horincă din a’ faină, vorba lu’ tata. Poate voi reuși cândva, de Crăciun, să ajung “acasă”…

    Totuşi, acasă este şi aici, în Bucureşti. Ani la rând, în Ajun de Crăciun, ne strângeam cu toţii, la masă. Practic, pentru mine, Crăciunul e o dublă sărbătoare, fiind şi ziua de naştere…

  2. Cele mai frumoase sărbători le-am avut în copilărie când îi așteptam pe părinți să vină din străinătate . Erau cele mai speciale zile și tânjeam luni întregi după ele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *