Selecţia naturală şi prietenii


Cum se face trierea “prietenilor” atunci când crezi că ai prea mulţi? Menţionez că am folosit ghilimele pentru sublinierea ideii că de fapt prin această triere se înţelege îndepărtarea de persoanele care de fapt sunt din sfera unor false prietenii.

Dacă ai o realizare, o bucurie pentru care tu i-ai fi felicitat dacă ai fi fost în cazul lor şi ai fi fost fericit/ă alături de ea/el, reciproc nu se întâmplă, ba chiar te evită.

Dacă ai nevoie de ajutor şi îndrăzneşti să-l ceri vei ajunge să-ţi regreţi acest pas. Foarte puţine sunt persoanele care o fac necondiţionat sau în primul rând care o fac.

Dacă vei dori să discuţi cu aceştia vei simţi că sunt dezinteresaţi de subiectul tău, plictisiţi, în căutarea unei scăpări.

Se încadrează aici şi întrebările de complezenţă, pentru al căror răspuns nu este sub nicio formă interesată persoana care o adresează.

De fapt cum se produce această selecţie? În timp, vei observa că aceste persoane ori te vor căuta prea des, datorită aşa-numitului pupincurism, ori nu te vor mai căuta semn că ale tale realizări nu sunt tocmai pe placul inimii lor. Sau nu este nevoie neapărat de anumite realizări pentru a se îndepărta cineva.

La final, după ce această selecţie are loc, vei observa că în apropierea ta vei avea doar câteva persoane pentru:

– care vei conta întotdeauna,

– care îţi vor răspunde la telefon la orice oră,

– care te vor suna doar să te audă că eşti bine,

– care vor simţi că eşti supărat/ă fără să le spui,

– care vor gusta din glumiţele tale chiar dacă nu sunt tocmai amuzante, dar vor simţi alături de tine.

Eu cred în această selecţie naturală, şi chiar funcţionează :D

Neculai Chirica ,,Un prieten bun”

Un prieten bun aş vrea să am-atât
Cât un prieten poate bun să fie!
Necazu-i să i-l zvânt c-o bucurie,
el, c-un surâs, când fi-voi necăjit.

Să-mi iasă-n drum c-un strop de apă vie
şi eu să-i ies în drum la fel, încât
când unul dintre noi e doborât,
să poată celălalt să îl învie.

Să intre fără să îmi bată-n poartă
şi eu să intru tot aşa la el,
dar să îl simt în suflet că mă poartă
şi el să simtă că îl port la fel…

Ce pot să cer mai mult? Nimic,
doar vestea
că nu rămân doar visuri toate-acestea!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *