Şobolanii

De când mă ştiu am avut o oroare pentru şobolani, şoareci şi rozătoare. Ştiu că poate pentru multe persoane acestea sunt identice ca valoare , întocmai cum sunt pisicile pentru mine. Mie însă, şobolanii în primul rând mi se par extrem de scârboşi, purtători de microbi, de boli. Viteza lor de deplasare şi zgomotele produse de ei mă înfricoşează şi ajung chiar să tremur involuntar la vederea lor.

Redactarea acestui post este consecinţă a faptului că zilele trecute mi-a tot fost dat să văd într-o zonă extrem de circulată a Bucureştiului ŞOBOLANI, atât ziua, cât şi seara. I-am zărit în drumul lor printre tarabele de la gurile de metrou de la Piaţa Unirii. Oare oamenii care îşi câştigă existenţa în acea zonă cum rezistă, căci sunt sigură că nu sunt doar vreo 10 specimene după cum am văzut şi numărat eu?

Citind diverse articole din publicaţiile online, am observat că nu sunt singura care i-a văzut, ba chiar există şi reclamaţii la primăria capitalei pe acest subiect. Problema există, a fost semnalată la autorităţi şi totuşi oripilantele purtătoare de boli sunt tot acolo. Oare ce ar trebui să se întâmple pentru a se aplica cu seriozitate măsurile găsite pentru îndepărtarea lor? Nu cred că dacă ar începe să existe cazuri cu cerşetori muşcaţi de aceste rozătoare s-ar schimba ceva. La fel s-a întâmplat în cazul câinilor comunitari, existând persoane muşcate de aceştia, dar ei tot fiind prezenţi pe străzi.

Poate exagerez eu, dar chiar nu suport să-i văd, să treacă pe lângă mine, nu pot şi gata.

P.S.: chiar şi în casă fiind, în momentul căutării unei poze cu şobolani, la vederea acestora am simţit fiori pe şira spinării, chiar nu pot să îi suport.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *